12 Octombrie 2013

Your message was not sent

Posted in Uncategorized la 12:53 de alter ego

„Nu mai vreau sa fiu departe de tine! Vreau sa ma tii in brate atunci cand am nevoie de tine si vreau sa ma surprinzi cu un sarut sau doua, sau trei, sau o mare de saruturi si sa iti simt cu tot corpul rasuflarea calda.. Si vreau sa adorm in bratele tale in fiecare seara, intr-un asternut alb si nimic mai mult. Si sa ma trezesc tot cu tine… Langa tine… Si atunci cand as vrea sa ma ridic din pat, acoperindu-mi cu o mana goliciunea (Oare de ce?), tu m-ai trage usor inapoi catre tine, ti-ai incolaci bratele in jurul taliei si ti-ai ascunde fata in parul meu. Si m-as simti iar cea mai iubita dintre pamanteni… Si-am zabovi nemiscati printre cearsafuri minute in sir. As sta acolo o viata si jumatate! Doar sa stiu ca esti al meu, sa te simt al meu. As desena din priviri anii care trec, fara vreun regret. Am putea imbatrani asa, goi. Am avea parul grizonat amandoi si fetele ridate, iar cand ar veni momentul, ne-am ridica impreuna din asternuturile ingalbenite de vremuri si ne-am cauta un alt loc numai pentru noi, de data asta pentru eternitate. Si am privi de acolo de sus alti indragostiti cum incearca, printre saruturi si imbratisari, sa pregateasca micul dejun si cafeaua de dimineata.
Te iubesc si te-as iubi!

Anunțuri

27 Mai 2012

In a relationship

Posted in Uncategorized tagged la 15:27 de alter ego

Hai sa fim in a relationship! Hai sa postam fiecare pe wallul celuilalt cat de mult ne iubim si cum viata nu ar mai fi viata fara celalalt. Hai sa le aratam celor 2000 de prieteni care nici macar nu ne inghit si care ne-ar vrea despartiti cum se traieste o poveste de iubire perfecta.
„Iubita mea.. Fara tine, viata mea infima nu ar avea niciun sens” Frumos, nu? In cele 2 secunde cat ai dat copy de pe siteul cu citate de dragoste si paste in casuta pentru status ai avut timp sa te intrebi: „Ba, da’ de ce? Merita?” Da, sigur ca merita! Ea e cea care-ti coloreaza zilele, noptile, visele si camasile albe atunci cand le spala cu tricourile ei funky la 60 de grade, ea e cea care te sprijina mereu fara sa astepte ceva inapoi (desi nu se supara deloc atunci cand primeste), ea e cea care se topeste de iubirea dumnezeiasca ce ti-o poarta pe facebook si twitter.
O, dar si tu o iubesti! Fara-doar-si-poate ca o iubesti! Ii porti cea mai adanca, profunda si perfecta iubire de care esti capabil. O tii de mana pe centru si zambesti sec mintindu-te ca esti fericit. O scoti la suc, cafea, cappuccino, frappuccino, moccaccino, ii arati Parisul, Venetia si Praga si toata lumea va invidiaza. Ce viata perfecta!
Nu e ca si cum iubita ta ti-ar pune coarne cu seful ei. Nu e ca si cum ar profita de tine pana la refuz. Nu e ca si cum s-ar fi saturat de tine, de saruturile si de mangaierile tale reci. Nu. Toate astea fac parte din cotidian. Sunt la ordinea zilei, esti constient. Tocmai de asta iti rezervi dreptul sa ii ceri chirie pe timpul pe care il pierzi cu ea si pe banii pe care ii arunci pentru ea, pentru ca are nevoie de afectiune, de tandrete si de machiaje scumpe ca sa-si ascunda urmele certurilor voastre si sa poata fi mai stralucitoare ca niciodata in fata prietenelor. Si trebuie sa-ti iei si tu partea din afacerea asta. Ii ceri sa taca si ii ceri nopti stinghere cu tine. Ii ceri sa simuleze ca te iubeste si ca esti totul pentru ea, chiar daca stii ca nu va mai fi niciodata doar a ta.
Voi nu sunteti iubiti, sunteti paraziti. Va folositi unul de celalalt fara rusine, dar cu perdea, intr-o simbioza perfecta. Sunteti dependenti de atentie sociala, va hraniti din invidie. Si sunteti imuni la scarba celuilalt. Asta va face puternici si slabi in acelasi timp. Va urati. Va urati pe voi insiva pentru ce ati devenit, dar nu mai aveti ce face.
Seara inainte de culcare va cufundati amandoi in propria mizerie conjugala si sperati sa va treziti suficient de puternici incat sa va continuati povestea de iubire perfecta…

8 Iulie 2011

Fericire…

Posted in Uncategorized tagged , , , la 15:15 de alter ego

Asta era! Tot ceea ce visase pentru vara asta ajunsese sa se implineasca.. Soarele ii zambea frumos, iar privirea ei aluneca usor de la un fir de iarba la altul. Isi ridica ochii brusc spre cer, dar valul de lumina o facu sa ameteasca. Isi cobori din nou privirea.. Ochii ii sunt acum inchisi. Doua buze strengare se apropiara prea mult de buzele ei timide. Tresari.
Fara sa se uite macar, se agata de el gata sa il sufoce. Se imbujora toata si doua lacrimi rasarira de nicaieri.

– Ai venit!, zise ea, printre saruturi si imbratisari.
El nu-i raspunse. O strangea in brate si nimic mai mult.
– Cum a fost? Spune-mi tot! Ti-a fost dor de mine? Doamne! N-ai idee cat de..

Vorbea atat  de repede ca respiratia i se intretaia. Inima i se urcase in gat [batea acolo sus] si abia daca mai putea sa lege cuvintele. Emotia o coplesise, pur si simplu. Un amestec de lacrimi si rasete copilaresti rasuna in tot luminisul. Il imbratisa zgomotos, stia ca de acum totul va fi bine. Parul ei blond ii cadea ravasit peste bratele lui reci. Ea era atat de calda! Si el atat de rece.. Dar in frenezia momentului, nici nu bagase de seama. Soarele pierise fara urma fara ca ea sa observe.
Curand observa ca el nu o tinea strans in brate ca altadata; altadata ar fi dat orice doar s-o stranga la pieptul sau, stia prea bine. Acum, insa,  bratele lui erau mai mult inclestate in jurul taliei ei, pareau fara viata. Degetele lui subtiri ii apasau dureros coastele. O cuprinse groaza si daca pana atunci nu deschisese ochii de fericire, acum ii era teama sa il priveasca. Se indeparta usor, sperand ca o va tine acolo, la pieptul lui. Niciun impuls. Si nicio bataie in plus a inimii.

Era de-a dreptul ingrozita. Parea ca imbratiseaza un mort. Incepu sa tremure. Se ruga in gand sa fie el.. Sa nu fie.. Dar sa fie totusi.. Sa fie!.. Ii scapa un „Te rog.. Te implor!” inainte sa deschida ochii si sa-i priveasca chipul. Luminisul se cutremura atunci odata cu ea. Un tipat inecat in lacrimi se rupse din inima ei. Se uita la el, se uita fix. Dar tot ceea ce vedea nu era nimic mai mult decat o umbra. O umbra care incepuse sa o stranga, sa o sufoce. Nu mai avea forta sa tipe, se simtea slabita si neajutorata. Ar fi putut chiar sa moara in momentul acela. Nu-i ramasese decat amalgamul de ganduri din care nu intelegea nimic. Niciun muschi nu o ajuta. Era paralizata. Cum se putuse insela in asa fel? Cum se putuse lasa pacalita de siretlicul unei umbre, unui nimic? Se lasa infranta. Ii parea ca propriul ei corp o uraste.. Ca se uraste pe sine. Un ultim tipat se auzi in luminis. Inchise ochii si se trezi transpirata in cearsaful sifonat din patul ei. Intuneric. Mai intuneric chiar decat fusese mai devreme in mintea ei. Isi simtea inima in gat, in tample.. Dar se linisti usor, usor si bataile inimii ei se contopira cu linistea noptii.

Se stranse incet in cearsaf si incepu sa planga fara zgomot. Ii era dor..

13 Martie 2010

O alta incercare…

Posted in Uncategorized tagged , , , , , la 16:47 de alter ego

…alta poezie scrisa de mine (ce-i drept, acum ceva vreme) pe care am descoperit-o recent prin pc. In lipsa de altceva mai bun, am postat-o pe asta:D Enjoy it! >:d<

Pictează-ţi sufletul!…
 
Pictează-ţi sufletul aşa cum simţi,
în culorile curcubeului,
sau, mai bine, în culorile
sufletului tău…
 
Sau poate laşi sufletul să te picteze pe tine,
să-şi reverse agonia de peste ani,
să lase cuvintele să curgă,
să te inunde, să se adune
într-o mare de gânduri…
Şi apoi să te aduni şi tu cu ele!…
 
Şi în acea mare de gânduri, agonie şi mister,
să revezi amintiri uitate…
Să retrăieşti clipe trecute,
clipele peste care tu ai vrut să sari.
Însă ele te-au prins de picior
când tu voiai să le depăşeşti.
S-au agăţat de tine,te-au prins şi te sufocă
încet-încet…
 
Nimeni nu are dreptul să ţi le ia,
nici chiar tu nu poţi scăpa de povara grea ce te mistuie.
Încă ţi-e dor de acele clipe…
Încă tânjeşti după acea durere dulce…
Dar n-o recunoşti chiar dacă sufletul tău colorat
o ştie…
Şi poate n-o vei recunoaşte niciodată,
nici chiar când vei fi uitat
şi când vei fi devenit ceea ce, de fapt, ai fost şi vei fi mereu:
TU!…

P.S. : Merci, Iuli! >:D<